Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obisnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; cine nu-și schimbă existența; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște. Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru. Moare câte putin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb și punctele…
Teoria cauzal-istorică a referinței În acest eseu îmi propun să susțin argumentele în favoarea teoriei cauzal-istorice a referinței propusă de Kripke în articolul „Naming and Necesity” [1], care spune că un nume propriu este un designator rigid și referă direct la un obiect, iar această referință este fixată într-un moment inițial numit botez sau este…
Venirea omului alb în teritoriile locuite de triburile africane a însemnat, așa cum sugerează Chinua Achebe încă din titlu, destrămarea lumii lor încetul cu încetul, până la dispariția totală. Nu numai că vecinătatea oamenilor albi le-a dat peste cap obiceiurile și unitatea tribală, dar aceștia au pășit cu stângul (primele vești despre apariția lor…
Dacă aș descoperi un oraș fantomă, acesta ar avea câte un cartier pentru fiecare din cărțile mele preferate și ar fi locuit de personajele cărților, normal, împreună cu Demiurgul lor. Nu de alta, dar mi se pare corect să aibă posibilitatea de a comunica cu creatorul care i-a făcut după chipul și proiecțiile lui…
Cred că nu există proces de maturizare care să nu cuprindă la un moment dat o perioadă care ar putea fi descrisă prin sintagma “o lume se destramă”. O lume ni se destramă ori de câte ori puterea prejudecăților cu care ieșim din copilărie se topește văzând cu ochii sub analiza pătrunzătoare a minții din…