Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obisnuinței, urmând în fiecare zi aceleași
traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte putin cine evită pasiunea, cine preferă
negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui
vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci cand este
nefericit în lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare câte puțin cine nu călătoreste;
cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângandu-și de mila și detestând ploaia care nu mai înceteaza.
Moare câte puțin cine abandoneaza un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs și cine nu răspunde chiar dacă ar cunoaște întrebarea.
Evităm moartea cate puțin, amintindu-ne întotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim… Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeala-ți stomacul.
Dacă va fi sa plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privinta vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți în fiecare zi…
Pablo Neruda
