Cunoasterea adevărată

Cunoaşterea adevărată este să te cunoşti pe tine însuti; cunoscându-te, îl cunoşti pe Dumnezeu care ne-a făcut; cunoscîndu-l, descoperi din ce în ce mai mult că îi semeni şi deci că eşti destul de frumos pentru a te lipsi de podoabe.

Creştinul este bogat; ba chiar singurul bogat, căci posedă comorile sufletului, care nu-i pot fi luate. Creştinului nu-i lipseşte niciodată nimic, căci este atît de cumpătat, încât se mulțumeşte cu puțin.

 

Chiar şi atunci cînd purtarea creştinului seamănă cu cea a înteleptului grec, ea nu se inspiră din aceleaşi motive. Deci nu este aceeaşi. Spiritul moralei creştine este îndepărtarea de lume şi iubirea de Dumnezeu. Creştinismul îşi învată
săracii că sînt la fel de bogati ca bogatii cei mai bogati şi îşi învată bogatii să se ştie la fel de săraci ca săracii cei mai săraci.

Obiectul principal al Stromatelor este să arate că filozofia este în sine un lucru bun, căci Dumnezeu a vrut-o. În Vechiul Testament (Ieşirea 28, 3), Dumnezeu vorbeşte de oameni iscusiti, pe care i-a umplut cu “duh de pricepere”.
Această formulă trebuie interpretată în două moduri. Ea denumeşte mai întîi priceperea meşteşugarilor, căci se ştie cît de desăvîrşite sînt pipăitul olarului, mirosul creatorului de parfumuri, auzul muzicianului, vederea gravorului de geme. Dar şi cei care se dedică studiului au nevoie de o iscusință anume, inteligența, pentru a întelege figurile de stil ale poeților, topica oratorilor şi silogismele dialecticienilor. Această pricepere fiind un dar de la Dumnezeu, ca, de altfel, şi curajul necesar pentru a o educa şi folosi, nu se poate accepta că opera ei, filozofia, este lucru rău şi condamnabil în fața lui Dumnezeu.

Credinta creştină acţio­nează deci ca un principiu de selecţie, care ne îngăduie să nu reţinem din fiecare doctrină decît adevărul şi utilul. Cei doi maeştri prin excelenţă vor fi Pitagora, om luminat de Dumnezeu, şi Platon, a cărui filozofie se îndreaptă în întregime către evlavie. Cît despre stoici, teologia lor este falsă, căci concep un Dumnezeu corporal şi imanent lumii, dar morala lor are multe părţi bune şi nu ne vom lipsi de ea. Astfel concepută, filozofia va fi deci un soi de eclectism oriental de credinţă, care esle stăpîna filozofiei aşa cum aceasta e stăpîna artelor liberale.

 

Etienne Gilson, Filosofia în Evul Mediu (editura Humanitas)