Dar pe tine ce te motivează?

Momentul acela când zorii dimineții se ivesc curioși printre obloanele întredeschise sau de-a dreptul prin fereastra neacoperită și-i simți dansând jucăuși pe obrajii tăi relaxați – ori când tresari căutând înfrigurat alarma să oprești zgomotul infernal care tocmai ți-a scurtat un vis frumos – momentul adevărului despre sensul și motivația vieții tale. 

morning

Ce te motivează să te ridici din pat voios că începe o nouă zi, o zi care adăugată la celelalte îți prinde în împletitura ei încă o speranță împlinită, încă un dor atins? 

Sau poate nu te ridici voios, ci mormăi morocănos câteva cuvinte de dulce la adresa șefului, nevestei, copiilor care trebuie hrăniți și îmbrăcați, a vieții de rahat pe care o duci și pentru care nu se merită să faci efortul să te mai scoli, ci mai degrabă te-ai întoarce pe partea cealaltă până când vine sfârșitul lumii, al universului, poate chiar al galaxiei și te trezești direct în sânul lui Avraam.

Te motivează faptul că poți pune o pâine pe masă și asta te pune automat în poziție ortostatică atunci când a sunat alarma și știi că trebuie să fii la o anumită oră undeva? Sau poate sentimentul că ești util cuiva, că aparții unui grup, unei comunități din care îți tragi materia primă a stimei de sine în momentele de reflecție? Sau poate iubirea este cea care îți dă aripi și energie să pornești în fiecare dimineață pe drumul care te apropie de cucerirea dragostei tale? Ori poate statutul pe care l-ai construit cu greu și acum cere eforturi la fel de mari să îl menții? Nevoia de a te menține deasupra concurenței, poate? Sau de a cunoaște mai mult, de a descoperi lucruri noi? De a te afirma și reafirma, de a te impune ca o personalitate în domeniul în care activezi?

Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipsește. Schopenhauer

Motivația – potrivită sau nepotrivită – este cheia vieții pe care o duci și implicit a satisfacției resimțite de pe urma activităților tale. 

Dar, cum așa?!.. putem acționa și din motive nepotrivite? O, și cum! Aș zice că acest lucru se întâmplă muuuult mai des decât suntem dispuși să acceptăm. Ni se pare că motivele pentru care acționăm sunt bune, dar oare cât de bine ne cunoaștem abisurile și cotloanele sufletului pentru a putea afirma cu certitudine care ne sunt motivele reale? 

Ne amăgim că facem lucruri din iubire și la mijloc este poate doar mila și compasiunea. Sau poate invers, credem că ne este milă de cineva, dar de fapt suntem îndrăgostiți lulea. 

Un proverb indian spune:

 Cine este orb? Cel care nu vede altă lume. Cine este mut? Cel care nu poate să spună un gând frumos despre soarta lui. Cine este sărac? Cel care este încurcat de prea multe dorințe. Cine este bogat? Cel care este fericit cu soarta sa! 

Cât de fericit cu soarta ta ești? În funcție de răspunsul la această întrebare simplă, poți ajunge să pui sub semnul întrebării cât de potrivită este motivația ta actuală. 

Nu contează atât de mult ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci. Maica Tereza

 

Leave a Reply

  1. Pingback: VDZ – Viata de la Zero » Dar pe tine ce te motivează? | Bun De Citit

  2. Motivatia difera in functie de varsta, la tinerete se largeste orizontul si tanarul este influenţat hotărâtor de tensiunea dintre adaptare şi delimitare în cadrul găsirii de sine.
    La sfârşitul tinereţii se face pasul spre autenticitatea personalităţii prin autonomie şi libertate interioară
    concomitent cu asumarea responsabilitatii.
    Persoana matură își organizează viața în stilul propriu și a ajuns la atitudinea ei proprie faţă de motivaţiile fundamentale şi le-a dat acordul interior.

  3. Da, e adevarat, as adauga ca la maturitate persoana are (sau ar fi bine aă aibă) capacitatea de fi singur, ceea ce presupune o cale personală și justificarea numai față de sine însuși. Pentru aceasta e esențial ca omul să se accepte necondiționat/ pe deplin pe sine însuși.

  4. Daca scopul pentru care faci un anumit lucru este unul nobil, iti vei gasi intotdeauna motivatia si energia de a merge mai departe indiferent cat de greu iti este.