Pentru început, o întrebă ce părere avea despre doctorul Juvenal Urbino. Ea îi răspunse fără să stea prea mult pe gânduri: “E un om care face multe lucruri, prea multe poate, dar cred că nimeni nu știe ce gândește”.
Apoi rămase pe gânduri și începu să roadă guma creionului cu dinții ei ascuțiți și mari de negresă, iar după un timp, ridică din umeri, ca pentru a pune capăt unei discuții care n-0 interesa câtuși de puțin.
– Poate că tocmai de aceea face atîtea lucruri, încheie ea. Ca să nu fie nevoit să gîndească.
Gabriel Garcia Marquez, Dragostea în vremea holerei
