“Persoanele morale se disting prin două caracteristici:
- mai întâi ele sunt capabile de a avea (şi se presupune că au) o idee privind binele lor (exprimată printr-un plan raţional de viaţă);
- în al doilea rând, ele sunt capabile de a avea (şi se presupune că dobândesc) un simţ al dreptăţii, o dorinţă în mod normal efectivă de a aplica şi acţiona pe baza principiilor dreptăţii, cel puţin într-un grad minim.
Ne folosim, prin urmare, de caracteristicile persoanelor aflate în poziţia originară pentru a distinge tipul de fiinţe cărora li se aplică principiile. Până la urmă, părţile sunt văzute ca adoptând aceste criterii pentru a reglementa activitatea instituţiilor comune şi comportamentul lor uneia faţă de cealaltă; iar descrierea naturii lor intră în procesul de gândire prin care se selecţionează principiile. Dreptatea egală aparţine celor care au capacitatea de a participa şi de a acţiona în acord cu înţelegerea publică a situaţiei iniţiale.
Trebuie observat că personalitatea morală este aici definită ca fiind în mod obişnuit o potenţialitate ce se realizează la timpul cuvenit. De altfel, chiar această potenţialitate este cea care aduce în scenă pretenţiile faţă de dreptate […] Vedem, prin urmare, că această capacitate a personalităţii morale este o condiţie suficientă pentru a fi îndreptăţiţi la dreptate egală. Nimic în afara acestui minim esenţial nu este cerut […]
Trebuie accentuat faptul că această condiţie, şi anume capacitatea personalităţii morale, nu este în nici un caz strictă. Când cineva este lipsit de această potenţialitate prin naştere ori accident, acest lucru este văzut ca un defect sau ca o pierdere importantă. Nu există nici o rasă sau vreun grup uman cunoscut care să nu aibă acestă calitate. Doar ici şi colo unii indivizi sunt lipsiţi de potenţialitate morală, sau de realizarea ei într-un grad minim, iar neputinţa de a o realiza este o consecinţă a circumstanţelor sociale nedrepte şi paupere, ori a contingenţelor arbitrare.
Mai mult, în timp ce oamenii au în grade diferite simţul dreptăţii, acest fapt nu reprezintă un motiv pentru a-i lipsi pe cei cu potenţial minim de întreaga protecţie a dreptăţii. Odată ce este întrunit un anumit minim moral, o persoană este îndreptăţită la libertate egală, similară cu a celorlalţi […]
Se crede câteodată că drepturile de bază şi libertăţile trebuie să fie diferite în funcţie de capacitate: dreptatea ca fairness contrazice acest lucru. Cu condiţia de a fi satisfăcut minimul necesar pentru o personalitate morală, oricărei persoane i se datorează garanţiile dreptăţii.”
extras din A Theory of Justice de John Rawls
Traducere de Adrian-Paul Iliescu şi Bogdan Popa
