Predare diferentiată, nu uniformizare

“În pedagogie există un principiu. Dacă vrei să afli cum e cel mai bine să-l înveți pe altul ceva, atunci trebuie să începi prin a te întreba pe tine însuți cum înveti.” zice Adriana Gorga într-un articol publicat pe contributors.ro. Hmmm….chiar așa să fie, oare?! N-ar însemna acest lucru să-i judecăm pe ceilalți prin prisma abilităților noastre și să nu le dăm voie să învețe altfel decât după modelul nostru? Nu e acesta chiar modelul comunist care urmărea să ne uniformizeze până și modul de a gândi și de a învăța? Am înțeles din articol că doamna și-a făcut studiile superioare în România comunistă, dar, deși se declară anti-comunistă, nu pare să realizeze că promovează un principiu pus în practică de pedagogia din vremurile detestate în care nu se ținea cont de faptul că suntem diferiți, ba chiar se lucra asiduu la uniformizarea noastră pe toate planurile.

Dimpotrivă, cărțile de pedagogie post-decembriste ’89 spun că există diferențe de personalitate care imprimă procesului de învățare un caracter absolut  individual, iar acestea trebuiesc căutate în geneza și dezvoltarea ontogenetică a personalității umane.

Este ok să te întrebi pe tine însuți cum înveți și să descoperi cum poți folosi la maximum resursele tale, însă e greșit să asumi că ceea ce funcționează în cazul tău va funcționa automat în cazul tuturor, sau să te apuci să le aplici metoda ta volens-nolens, iar apoi să te miri de ce nu ajung la rezultatele scontate.

learning

Variațiile individuale de învățare depind de o serie de factori de care trebuie să se țină seama atunci când stabilim modalitatea optimă de învățare a unui elev, iar printre aceștia aș enumera: stilul cognitiv, inteligența, creativitatea, temperamentul, nivelul cultural și statutul socioeconomic al familiei sale.

Stilul cognitiv desemnează modalitatea preferată a unui individ de a procesa informațiile primite, dat fiind că nu toți percepem și procesăm același material la fel. Aceeași lecție de biologie poate fi receptată diferit în funcție de preferința elevilor pentru stimulii auditivi. Elevii care procesează mai ușor informațiile primite pe cale auditivă vor învăța lecția aproape din clasă, pe când cei care rețin mai degrabă ceea ce citesc decât ceea ce aud, nu vor înțelege și reține mare lucru.

DSCN0485

Un salt mare pentru pedagogie și individualizarea învățării a fost făcut la începutul secolului trecut, când a fost implementat Planul Dalton, la școala din Dalton, Massachusetts, Statele Unite. În “Psihologia educației”, Marcel Crahay spune că Planul Dalton presupune împărțirea disciplinelor de studiu în discipline majore, care cuprind materiile importante și discipline minore, precum muzica, sportul, activități manuale etc. Disciplinele majore sunt studiate individual dimineața, pe când disciplinele minore, în grup, după-amiaza. Elevii sunt activ implicați în managementul timpului lor de studiu și stabilirea obiectivelor, precum și în alegerea propriului ritm de învățare.

Bine, dar poate vă veți întreba cum poate un profesor care predă într-o clasă de cel puțin 20 de elevi să țină cont de caracteristicile fiecăruia? Evident, n-ar putea să se multiplice nici dacă ar fi varianta masculină a Samanthei, și atunci singura metodă care poate fi folosită este cea a delegării sarcinilor unor dispozitive educaționale (jocuri pedagogice, fișe, programe de calculator și altele).

paulhami.edublogs.org/

paulhami.edublogs.org/

Apariția calculatoarelor și răspândirea lor pe scară largă în școlile americane la sfârșitul secolului trecut a facilitat un avânt deosebit al dispozitivelor individuale de învățare, aducând cu ele avantajul unui feedback imediat ce elevul a bifat răspunsul ales și ierarhizarea gradului de dificultate al exercițiilor și ajustarea lui la posibilitățile reale ale elevului. Aceasta înseamnă că este respectat ritmul de învățare al fiecărui elev. Se poate constata empiric că unii elevi au nevoie de mai mult timp pentru a-și însuși conceptele, și dacă li se acordă timp suficient, pot ajunge la aceleași rezultate bune ca și cei mai rapizi. De aici decurge un principiu important care ar trebui implementat și la noi, anume ca să i se asigure fiecărui elevul timpul necesar de învățare a unui concept, timp calculat în funcție de particularitățile sale de învățare.

În condițiile în care nu se realizează acest lucru și elevii sunt tratați nediferențiat, se ajunge ușor la situația în care copiii mai lenți rămân în urmă cu asimilarea cunoștințelor, iar prăpastia dintre ei și elevii rapizi care prind din zbor informațiile se adâncește cu fiecare zi, până când devine imposibil de înlăturat. 

Care ar fi soluția? O reformă a învățământului care să aibă în vedere interesul elevului în primul și ultimul rând. Ce ziceți, merită să ieșim în stradă pentru ea?

 

Leave a Reply