Cum a devenit soricelul fan branză

Demult, tare demult, într-o țară de la marginea pământului, toate animalele erau erbivore și conviețuiau în pace unele cu altele. Nu exista discriminare între locuitorii țării, iar diferența animale domestice – animale sălbatice nu era nicidecum pomenită. Toate animalele erau libere și autonome, trăind fiecare în acord cu valorile personale, care se încadrau totuși în cele unanim acceptate la nivel de societate. Lupul se juca cu mielul de-a baba-oarba, iar leul cu antilopa de-a v-ați ascunselea fără consecințe dezastruoase pentru cei din urmă. Mai povesteau uneori bătrânii că relațiile nu fuseseră întotdeauna așa de bune între toate animalele, însă cei mai tineri nu-și puteau imagina cum tigrul, de exemplu, vecinul lor cel cumsecade care le sărea în ajutor  ori de câte ori aveau nevoie, se trăgea dintr-un neam barbar și carnivor, așa că înlăturaseră acele pasaje din istoria neamului lor care se refereau la asemenea acte de cruzime. Nu era cazul să semene discordii și să dea idei unora care mai comentau pe după copaci, mai ales că se apropiau alegerile și unul dintre candidați, leul, avea niște lucruri mai îngrijorătoare pe agenda electorală. 

În această țară unde putem spune că democrația era în floare, un șoricel proaspăt ieșit de pe băncile facultății de management își căuta de zor de lucru. Puțin complexat din cauza staturii sale, își făcuse totuși curaj și aplicase la diverse joburi care i s-ar fi potrivit conform educației primite, însă până acum nu avusese succes. Deși avea un CV impresionant, cu multe participări la conferințe internaționale și un internship tocmai în Australia, totul se oprea la interviul de care nu reușea să treacă. Se ofticase văzând cum aplicanți mai puțin dotați intelectuali reușeau să se impună la interviuri prin simpla prezență fizică. Ultimul job i-l suflase un taur arogant care nici măcar nu avea studii în domeniu, iar șoricelul nostru bănuia că numai statura lui impozantă îl ajutase să fie acceptat.

Își pierduse orice speranță că va avea vreun loc de muncă în următorii zece ani, când un bun amic i-a spus că renumita companie Brânzetti S.A. era în căutarea unui promoter iute de gură și de picioare fiindcă jobul presupunea să meargă din loc în loc și să promoveze ultimul tip de brânză ieșit pe piață. Hmm….nu prea era ceea ce și-ar fi dorit, însă, după eșecurile avute, nu era cazul să facă nazuri. Plus că citise asiduu biografiile marilor personalități și văzuse că cei mai mulți porniseră de jos. Își imagina cum va evolua el de la promoter la managerul companiei și va povesti apoi urmașilor ascensiunea lui. Poate chiar ar fi bine să scoată și o carte despre asta, chițăi în sinea lui, anticipând notorietatea de care se va bucura.

În această dispoziție ajunse la interviu și pentru prima dată a avut satisfacția să fie ales. Calitățile lui oratorice fuseseră în sfârșit apreciate, așa că a început lucrul chiar de a doua zi. De cum a semnat condica, i s-au calculat porțiile de degustare raportate la numărul de clienți obișnuiți plus câteva pentru el și i s-au dat instrucțiuni cum să invite animalele să guste din brânză, lăudând calitățile incontestabile ale produsului, lucru de care șoricelul își dăduse seama imediat ce îi simțise mirosul apetisant și înghițise în sec, mai ales că, grijuliu să nu întârzie chiar în prima zi de lucru, plecase de acasă în grabă fără să ia micul dejun.

După ce i s-a indicat locul unde își va desfășura activitatea în ziua aceea (la supermaketul din zona bursucilor), a pornit vesel spre locul cu pricina. După ce și-a instalat tacticos măsuța cu produse, harșt! și-a tăiat o bucată de cașcaval pe care a înghițit-o lacom, zicându-și în sinea lui: N-am cum să laud așa produs fără să-i știu gustul, nu? Hmmm….yummy….ce gust teribil de bun! continuă cu foamea puțin potolită. 

Primul client care s-a apropiat de măsuța lui a fost un bursuc bătrân care înainta lent cu coșul gol, uitându-se dezorientat în toate părțile.

– Ce servești tu aici, măi șoricel? i se adresă bursucul pe un ton familiar.

– Cașcaval afumat în fum de fag de-ți lasă gura apă, spuse repede șoricelul.

– Așa! Vreau să gust să văd dacă-i așa de bun cum zici, continuă bursucul.

– Adică te îndoiești de spusele mele?? sări ca ars șoricelul promoter, atins în mândria lui de cetățean care spune mereu adevărul și rămase cu lăbuța în care ținea cașcavul întinsă doar pe jumătate spre bursuc.

– Am auzit mulți lăudăroși până la vârsta mea, măi băiete, așa că nu cred până nu gust, răspunse iar bursucul, întinzând laba spre bucata de cașcaval.

– Neah, așa bunătate de brânză nu e pentru sceptici ca mata, lasă că vă știu eu….gustați cașcavalul și nici nu cumpărați. Mai bine îl mănânc eu, să nu-l irosesc degeaba pe clienți mofturoși.

Și harșt! mai înghiți o bucată zdravănă, mestecând satisfăcut de ideea care i-a venit. A urmat un bursucel adolescent care venise cu cățelul după el. Nu mirosea a bine, dacă se apropia să guste, în ciuda faptului că se vedea după plictiseala cu care privea spre măsuța lui că nu e mare fan al produselor Brânzetti?  Și dacă ar fi vrut să-i dea și cățelului să guste? Cu cățeii nu te pui, când le place ceva, dărâmă tot până obțin ce vor. Dar cum să-l descurajeze pe bursucelul care venea țintă spre el?

– Ah, cașcaval afumat în fum de fag!…miroase de la o poștă, lătră ascuțit cățelușul care-l însoțea pe bursucel, atrăgându-i atenția spre măsuța promoterului.

– Cașcavalul nu poate fi degustat decât dacă aveți certificat că nu aveți intoleranță la lactoză, spuse rapid șoricelul creativ. Nu pot să risc să vă provoc o criză fix în mijlocul magazinului, nu mi-aș ierta-o în viața mea, adăugă șoricelul coborând ochii pios, silindu-se să mimeze compasiunea, așa cum o văzuse pe cumătra lor vulpe făcând. 

După ce a plecat bursucelul adolescent, s-a apropiat o familie venită la cumpărături cu cele trei odrasle zvăpăiate ale lor, lucru care l-a îngrijorat tare pe șoricel. Dacă năzdrăvanii gustau din cașcaval și pe urmă se puneau să urle că mai vor, cum le va ține el piept? Nu era mai bine să nici nu le permită să guste ca să n-aibă probleme mai târziu? Ba da, așa că imediat ce se apropiară, schimbă politica și ceru capului de familie dovadă că este fan brânză. Dar cum tatăl bursuc nu venise pregătit să dovedească așa ceva, plecară fără să guste nimic. Debordând de plăcere, șoricelul înhăță rapid cele 5 porții care li s-ar fi cuvenit.

Când s-a apropiat o pisicuță tinerică și drăguță foc la brațul unui bursuc elegant trecut de prima tinerețe, inima șoricelului a început s-o ia la goană și pentru prima dată a simțit că-i fuge inspirația. Ochii de un verde pătrunzător ai pisicuței l-au hipnotizat așa de tare încât nu mai reușea să-și ia privirea  de la ei.

– Uite, Pisi, cașcaval afumat de care-ți place la nebunie, îi spuse bursucul de la brațul ei. Și Pisi întinse gheruțele ei cu unghii false cu gel, pictate chiar de vulpoiul ce avea atelierul de pictură tocmai în Cartierul Central, nu de oricine. 

Fascinat de frumusețea ochilor ei verzi, șoricelul se fâstâci de tot, așa că murmură tâmp, voind să-i facă un compliment:

– Vai, ce gheare mari și ascuțite aveți, doamnă, parcă sunt de urs! 

Pisi îi aruncă o privire ucigătoare și luă dintr-o dată foc, simțindu-se grozav de jignită, asemenea mârlănie nu văzuse în viața ei. Gheruțele ei aranjate după ultima modă să fie comparate cu ale unei bestii greoaie și vulgare?? Ofensa asta îl va costa scump pe șoricel, se jură. Imediat își asmuți însoțitorul să-i apere onoarea, iar acesta îi trase o privire la fel de ucigătoare, mai ales că plătise o mică avere pentru gheruțele acelea, și se apropie cu fața scuturată de furie să-l zgâlție zdravăn pe mitocan. Însă șoricelul nostru o luase deja la picior de frică și se afla în depozitul supermarketului, ascuns printre cutii de brânză. 

Și acolo rămase până în zilele noastre, fiindcă n-a mai îndrăznit niciodată să se arate de teama lui Pisi și a concubinului ei, dar pentru că în ziua în care fusese promoter prinsese gustul cașcavalului, a rămas de atunci fan brânză. Doar noaptea iese tiptil-tiptil cu ochii în toate părțile și aleargă în căutarea unor bucățele de brânză scăpate promoterilor care i-au luat locul.