Împinsi la sinucidere de gândirea negativă a lui Cioran

 

Acum 10 ani, câțiva tineri de la unul dintre cele mai bune licee din Pitești s-au sinucis după ce au intrat în contact cu gândirea negativă a lui Emil Cioran, prin intermediul operelor sale. Unul dintre ei, Violeta Maria Dobre, era o tânără extrem de talentată la scris, câștigase zeci de diplome la diverse concursuri literare şi avea multe poezii publicate. Din păcate pentru ea și familia ei, a dat peste scrierile lui Cioran din care își copia citate în jurnalul ei, și sub influența lor, s-a sinucis, așa cum aflăm de pe situl de știri amosnews.ro.

 

De ce sunt nocive pentru tineri (și nu numai) scrierile lui Cioran

Una dintre ideile bizare ale lui Cioran este că nașterea este un rău, poate cel mai mare rău al omenirii, și că oamenii ar trebui să bocească la naștere. Lipsa acestui bocet ar arăta decăderea omenirii, zice el în Despre neajunsul de a te fi născut

Nimic nu dovedeşte mai bine cît de mult a decăzut omenirea ca imposibilitatea de a găsi fie şi un singur popor, un singur trib la care naş­terea să mai provoace doliu şi bocet.

Însă dacă ducem gândul lui Cioran până la capăt – lucru pe care mă îndoiesc că l-a făcut, altfel nu avea cum să scrie o asemenea nerozie – ar însemna că progresul omenirii ar fi putut fi dovedit de existența obiceiului de a jeli fiecare naștere sub soare. Dar cum jelitul este prin sine o activitate de evitat, omenirea ar trebui, firesc, să nu precupețească niciun efort de a împiedica orice naștere pe viitor. Că doar o minimă judecată logică arată că ar trebui să ne folosim mintea să împiedicăm prilejurile de bocit, nu-i așa? Și asta a și făcut omenirea de-a lungul vremii, toate descoperirile științei au avut scopul de a restrânge pe cât posibil motivele de a jeli. Și fiindcă popoarele au jelit moartea, nu nașterea, s-au făcut eforturi de a prelungi viața, nu de a o scurta. Tocmai de aceea ne bucurăm azi de atâtea progrese făcute de medicină, pentru că s-au găsit leacuri pentru cât mai multe boli și moartea a fost amânată cât mai mult cu putință. Ei, gândiți-vă ce s-ar fi întâmplat dacă omenirea bocea nașterile, așa cum sugerează Cioran (o fi fost beat cînd a scris asta?) și chiuia de veselie când murea cineva! Nicio descoperire nu ar fi fost încurajată, păi de ce să trăim cât mai mult dacă se poate să dăm colțu’ cât mai repede și să provocăm astfel o mare bucurie prietenilor și rudelor? Oare cât ar fi durat până când pământul ar fi fost lipsit de locuitori? 

Deci, dacă niciun popor nu mai poartă doliu atunci când se naște cineva, e semn că omenirea a înțeles valoarea vieții, a evoluat. Îmi place să cred că în atâția ani de când e mort, a înțeles și Cioran valoarea vieții și regretă pe acolo pe unde e prostia pe care a debitat-o cât trăia: “Viaţa nu e nimic; moartea e totul“. Mai ales când îl vizitează tineri care nu s-au bucurat de-o viață lungă tocmai datorită ideilor lui.

“Dacă dorim să vedem micşorîndu-se numă­rul decepţiilor sau furiilor noastre, e necesar, în orice împrejurare, să ne aducem aminte că sîntem aici ca să ne facem nefericiţi unii pe alţii, să te ridici împotriva acestei stări de lucruri în­semnînd să subminezi însuşi temeiul vieţii în comun.” Cioran

Poftim??? Suntem aici să ne facem nefericiți unii pe alții? Acum înțeleg de ce a fost atât de cinic și nu i-a păsat ce impact ar putea avea cuvintele lui asupra unor suflete nevinovate. Omul și-a declarat scopul din start: vrea să ne facă nefericiți cu orice preț. Mai știu eu unul cu coarne care are același scop. 

Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a prăbuşit din cauza ideilor.

mai zice Cioran în Pe culmile disperării. Well, da, domnu’ Cioran, aici ai dreptate, nimeni nu s-a prăbușit din cauza ideilor, așa e, spitalele de boli mentale sunt pline de cei cu obsesii, nu cu idei. După definiția obsesiei ca “tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conștient de caracterul anormal al acțiunilor sale.” (dex)

 Concluzie: dacă sunteți în derivă și nu vă găsiți sensul vieții, faceți psihoterapie, nu citiți Cioran! 

 

Leave a Reply

  1. N-a fost beat Cioran, ci, cred, s-a dus cu gandul la dacii care jeleau cand venea pe lume un copil (pentru ca urmau “chinurile”) si se bucurau cand murea un om (pentru ca se terminau “chinurile”).

    Cred ca nu e corect a afirma ca s-au sinucis “din cauza” textelor lui Cioran… Daca nu era Cioran ar fi putut fi altul (sau altceva) – si nu din cauza textelor in sine se sinucide cineva, ci exista o complexitate de factori care contribuie la un astfel de gest. Fortand o observatie: la vremea cand s-au sinucis acesti tineri era la “moda” Cioran…
    Se zice ca multi tineri s-au sinucis sub influenta lucrarii “Suferintele tanarului Werther”, a lui J.W. Goethe… Multi s-au sinucis cand au aflat de moartea lui Elvis Presley… dar e gresit sa credem ca au facut-o exclusiv “din cauza” acestora…

    • Citatul din Cioran se referea la faptul ca afirma ca renuntarea la bocit dovedeste decaderea omenirii. Accentul cade pe decaderea omenirii, nu pe obicei in sine. Sigur ca au fost perioade in care se jelea nasterea unui copil, si nu numai la daci, insa a spune ca renuntarea la obicei dovedeste ca omenirea a decazut mi se pare o prostie spusa la betie. Eu am justificat de ce aceasta renuntare e semn ca omenirea a progresat.

      Nu pot spune ca cititul lui Cioran a fost la moda la vremea cand s-au sinucis ei, dar stiu ca una din masuri a fost ca s-a interzis imprumutarea operelor lui de la biblioteca liceului. Adolescentii sunt labili emotionali si orice idee ii poate influenta intr-atat incat o pun in practica. Tinerii religiosi, cei care citesc mai ales biblia, pleaca de exemplu in misiuni in tari asiatice, sub influenta lecturilor biblice.
      Deci da, se poate spune ca mai ales la varsta aceasta a cautarilor, a incercarii de a-si gasi un model de urmat, mai ales cei care neaga modelul parintesc, pot fi fffff usor influentati de anumite scrieri.

      • Omenirea a decazut pentru ca nu mai exista nici macar un trib care sa planga la nasterea unui om…

        Aruncand o privire in Biblie aflam ca suferinta nu e data de Creator dar e menita pentru a rascumpara pacatul originar si astfel sa ajungem la fericirea pe care o putem avea numai prin Mantuire – si mantuirea nu poate exista in aceasta lume. Iar prin aceasta nu inseamna ca trebuie sa ne curmam viata cand ne apasa depresia ci, ca niste credinciosi destoinici, trebuie sa ne purtam crucea… cu bucurie…
        Trebuie sa ne bucuram ca suferim – cu cat suferim mai mult si ne ducem crucea cu eroism cu atat mai mult avem sansa de a ne bucura de fericirea mantuirii – n-o zic eu, o zic popii citand din Biblie.

        Cioran n-a facut decat sa spuna ca omul a decazut daca se bucura pentru ca se mai naste un om care sa sufere si plange cand unul tocmai pleaca sa afle fericirea manturirii… In acest sens poate fi, lejer, interpretata fraza… Si din acest motiv insist ca e o greseala sa “condamnam” un scriitor care-si povesteste trairile in loc sa ne preocupam de sufletul tinerilor – se pare ca religia care se preda in scoli nu-si prea atinge scopul care a fost trambitat la introducerea ca materie (optionala – vorba sa fie!) de studiu…

        Si, totusi, religia se preda in scoli si putini au ceva de spus despre aceasta, desi tinerii influentati de lectura pot pleca misionari… si pot fi ucisi in unele zone ale lumii…

        “Cresteti si inmultiti-va!” (Facerea 1:28) a zis Dumnezeu, dar a poruncit aceasta pentru perpetuarea speciei si nicidecum ca scop in sine, cum par a crede foarte multi oameni. Oamenii nu trebuie sa impiedice nasterile – desi multi se straduiesc sa o faca, pe motiv ca suntem deja mai multi decat poate suporta Terra – dar nu trebuie sa faca din perpetuarea speciei… un scop in sine. Altfel spus: un ecologist hotarat (dar, probabil, si un credincios pur) ar fi de acord cu stoparea nasterilor… si ar plange de cate ori se nasc copii care vor muri inainte de adolescenta din cauza bolilor si a saraciei… 🙁

        Tinerii, adolescentii (si nu doar ei) pot fi influentati de extrem de multe scrieri… Cum hotaram pe care sa le interzicem lecturii?! Cel care s-a sinucis “in direct”, pe Skype, sau cei care au facut-o anuntand pe Facebook ce carti or fi lecturat?
        Ar trebui sa interzicem Biblia pentru ca tinerii sa nu mai devina misionari?! Unii sunt ucisi in anumite zone… Uciderea e mai buna decat sinuciderea?! Tot moarte este… Tot pentru o idee se poate spune ca mor si unii si ceilalti…

        • Good point! As putea pune mesajul acesta intr-un articol nou – desigur cu specificarea autorului si cu link catre blogul tau? E foarte interesant si necesita o dezbatere separata de subiectul Cioran, cred eu.

          • Multumesc pentru apreciere, Daniela.
            Desigur ca poti sa faci ceea ce doresti si nu trebuie sa pui link spre blogul meu. Gandul meu (materializat in comentariu) este rezultatul articolului tau. Meritul iti apartine in totalitate. 🙂

            • Mulțumesc la rândul meu pentru accept, am publicat comentariile tale într-un articol și bineînțeles că am specificat că sunt gândurile tale și am pus link spre blogul tău. Meritul e al tău pentru tot ceea ce scrii, indiferent ce sau cine ți-a fost sursă de inspirație. O zi bună!

  2. In “Viata nu e nimic; moartea e totul” nu vad “negativism”, ci un indemn la a trai intens, pentru ca o viata eterna ajunge sa nu mai fie pretuita, pe cand stiind ca suntem datori cu o moarte se presupune ca luam de la viata cat mai mult, si cat mai bine incercam sa traim… In acest sens, moartea este totul, pentru ca este “termenul limita” al fiecarui muritor si nu stim cand se implineste acest termen. Teoretic – dar si practic – nu prea putem defini viata fara sa o raportam la moarte.
    Inca un aspect: nu o data s-au auzit cazuri in care omul, ajuns la varste inaintate, se intreaba: “Si cu asta ce-am facut?” Toate luptele lui, toate realizarile i se par nimic, pentru ca asta si sunt cand urmeaza moartea. Apoi, multi au trait in anonimat dar au devenit celebri dupa ce au murit, prin ceea ce au realizat in viata sau prin ceea ce au facut cand au murit… Un om care moare salvand un copil, ca exemplu, ramane in amintirea colectiva (atata cat ramane) ca fiind cel care a salvat o viata si moartea lui devine mai importanta decat viata pe care a trait-o…

    • Sigur, nu neg si aceasta interpretare. Dar cand un adolescent cauta un sens pentru viata ce-i sta in fata si da despre o asemenea afirmatie, sunt sanse mari sa creada ca Cioran probabil are dreptate. Vorbim de niste tineri foarte dotati aici, care-si puneau probleme existentiale si luau in serios orice citeau, care-si notau citate din Cioran (si imi inchipui ca alegeau tot ce oferea raspuns framantarilor lor).

      • “Viata nu e nimic; moartea e totul” e o fraza care poate fi interpretata si in sens biblic: viata e suferinta si moartea aduce fericirea mantuirii… Mantuirea, afirma preotii citand din Biblie, este scopul vietii si de fericirea mantuirii se pot bucura numai dupa suferinta vietii… Astfel, Cioran are dreptate, dar tinerii interpreteaza gresit… si nu e vina scriitorului…

        Un adolescent / tanar in “deriva” este un om care nu se poate integra prea bine intr-un grup sau altul si de care parintii nu prea au timp… A le interzice anumite carti n-ar face decat sa le incite interesul. Nu vor primi o carte la biblioteca dar o pot comanda de pe net, o pot cumpara din librarie, de la anticariat sau din piata de vechituri sau o pot gasi in biblioteca parintilor sau a prietenilor…

        Cioran, spre deosebire de Nietzsche, Kierkegaard sau Dostoievski, nu a incercat sa elibereze omul si nici sa-l aduca pe calea “cea buna”. El nu avea – cel putin aparent – simpatie pentru omul fara spiritualitate. Scrie el, in “Lacrimi si sfinti”: “Voi ajunge vreodata atat de pur, ca nu ma voi putea oglindi decat in lacrimi de sfinti?”

        Intrebari existentiale isi pun si cei care nu sunt foarte dotati intelectual, si se sinucid si dintre ei, desi nu trebuie sa suporte presiuni exterioare (pretentiile parintilor sau ale profesorilor, in general) sau interioare (dorinta de a fi primii in toate, de a se remarca aproape cu orice pret) la fel de mari… Capacitatea intelectuala nu cred ca face o mare diferenta cand e vorba de viata si de moarte, pentru ca in discutie sunt emotiile, fondul psihic… Doi tineri de varste identice, la fel de super dotati, pot citi aceeasi carte si o pot interpreta total diferit.

        Afirmatia ca Cioran – prin scrierile sale – a impins niste tineri la sinucidere o consider la fel de hazardata (si fortata) ca aceea ca existentialistul Nietzsche e “parintele” nazismului…

        • Absolut, orice fraza, nu numai cele din Cioran, poate fi interpretata in nspe mii de moduri, tocmai de aceea a iesit vorba ca “una vorbim, basca ne intelegem”. Pentru ca toti interpretam. Insa am ales acea fraza doar ca sa ilustrez o idee, anume ca cei care cauta sensul vietii si raspuns la intrebarile lor in Cioran, gresesc profund. Acum nu puteam sa citez foarte mult din Cioran intr-un articol pe blog, dar nu e vorba numai de fraza respectiva.
          Iar motivele pentru sinucidere sunt variate, nici n-am spus ca toti sinucigasii citesc din Cioran sa-si gaseasca sensul vietii si se arunca in moarte pe urma. Nici ca toti cititorii lui Cioran se sinucid.

          Capacitatea intelectuala face diferenta atunci cind citesti si intelegi o carte. Trebuie sa recunoastem ca suntem diferiti, si daca tot vorbeai de epoca de trista amintire, numai pe vremea aceea oamenii erau la fel de …destepti. M-am referit la faptul ca cei dotati intelectual il inteleg altfel pe Cioran, au o profunzime a gandirii, nu trec cu superficialitate peste el.

          Cat despre Nietzsche…habar nu aveam ca e considerat parintele nazismului, insa, cum tocmai il citesc, am ramas socata de cat de naziste sunt unele fragmente de ale lui si ma gandeam: “oare numai eu vad asta aici, n-a mai vazut nimeni gandirea lui periculos de nazista, profund disciminatorie la adresa evreilor?”
          Ei bine, tocmai mi-ai confirmat si cred ca voi cerceta aspectul acesta. De altfel, mi-am propus sa strang toate fragmentele respective intr-o zi si sa le public.

  3. Suntem aici pentru a ne face nefericiti unii pe altii mi se pare o ironie, pur si simplu. Nu se poate spune ca de aceea suntem aici dar nu se poate nega ca ne cam facem nefericiti unii pe altii – ca si cum ar fi o regula pe care trebuie sa o respectam… 🙂 Iar cei care incearca sa pastreze sau sa “instituie” armonia se aleg cu observatii de genul: “Degeaba, oamenii sunt ceea ce sunt, nu-i poti tu schimba…”

    N-am idei, ci obsesii… Adevarul este ca multi au idei: cum sa inventeze perpetuum mobile, cum sa isi insele partenerii si sa nu fie prinsi… cum sa picteze o capodopera…, cum sa ajunga presedinte de multinationala… Obsesia (pana la un punct) face diferenta, si o inteleg aici ca fiind o idee pe care cineva o urmareste cu (aproape) orice pret, doreste sa reuseasca si toata puterea lui o canalizeaza in acest sens…

    Oamenii ajung pe “culmile disperarii” atunci cand au idei dar nu depun eforturi sa le puna in practica, atunci cand spera absurd sa fie iubiti de o persoana care iubeste pe alticneva (ca exemplu), atunci cand lasa viata sa treaca pe langa ei ca si cum ar trai vesnic…

    • Una este cand intamplator ne facem nefericiti unii pe altii, si alta cand afirma ca lupti impotriva temeiului vietii in comun atunci cand lupti impotiva acestei tendinte. Deci dupa Cioran, oamenii au ajuns sa traiasca in comun fiindca la baza au avut dorinta si scopul de a se face nefericiti unii pe altii. Istoria spune altceva. Si Cioran nu este ironic in text, este negativ pana la extrema.

      A urmari o idee pana la implinirea ei nu este o obsesie, decat daca fortam intelegerea cuvantului. Obsesia este o tulburare a vointei si un simptom in cateva tulburari mentale. Diferenta dintre urmarirea implinirii unei idei si obsesie se vede mai ales in esec. Omul cu o idee poate accepta esecul, asumandu-si partea de vina din el si o poate lua de la capat cu alta idee, obsedatul nu se resemneaza si devine agresiv, fie cu el insusi, fie cu altul care se intampla sa-i stea in cale si pe care-l face responsabil pentru esecul lui.

  4. Din punctul meu de vedere un om labil psihic poate ajunge la gestul nebunesc al sinuciderii fara a citi vreun rand scris de Cioran sau de oricine altcineva… Cioran nu e singurul “deprimat”, “disperat” care are texte ce sunt citite de tineri… Ar trebui sa fie interzise textele tuturor deprimatilor? Sau, pe copertile cartilor considerate de unii “deprimante” ar trebui scris a nu fi citite de cei debusolati? Sa nu uitam ca o persoana debusolata e probabil si posibil sa nu stie ca este si ca are nevoie de psihoterapie… 🙂

    Dupa ce am scris comentariul mi-am dat seama ca va fi unul mai lung decat articolul si am ales sa il impart in mai multe comentarii… 🙂

  5. Adolescentii sunt labili emotionali prin defintie, asta e o caracteristica a varstei. De aceea e foarte important cu se idei cocheteaza, mintea lor e foarte plastica si usor influentabila.
    Da, ar fi o idee buna ca unele carti sa fie interzise copiilor, adolescentilor si depresivilor de orice varsta si sa fie permise numai dupa o anumita varsta si numai in anumite conditii.
    Cuvintele pot da viata si tot ele pot ucide. Si nu e oare viata mai importanta decat lectura?

    • Nimeni nu poate fi aparat de… Sine…
      Ar trebui interzisa Biblia in care scrie sa ne bucuram ca suferim pentru ca astfel vom fi fericiti in imparatia cerurilor?

      Categoric ca viata e mai importanta decat lectura dar cine ar putea hotari – si pe ce criterii – cine, ce si cand sa citeasca? Au incercat unii, candva, si epoca aceea o numim “intunecata”.
      Presupunem ca sunt librar / biliotecar / etc. si un adult imi cere “Pe culmile disperarii”… Cum imi dau seama ca e depresiv?

      • Indemnul din biblie nu indeamna la sinucidere, mai mult te ajuta sa suporti viata si atunci cand suferi cumplit. Iti da o nadejde, te asigura de sprijinul lui Dumneze si al fratilor de credinta care sunt indemnati sa acorde sprijin celor in suferinta si in final, iti da un sens al suferintei.

        Am vazut ca au inceput sa fie promovate si la noi biblioterapia – vindecarea afectiunilor prin lectura si profesia de biblioterapeut. Cu un simplu search pe net, poti afla mai multe.

        In ‘epoca intunecata” s-a exagerat mult si oricum nu puteai gasi decat anumite carti la vanzare. Dar faptul ca acum sunt la liber nu inseamna ca trebuie sa citim fara niciun discernamant, mai ales ca prin intermediul cartilor se cultiva spiritele.

        p.s. un articol bun pe webcultura despre biblioterapie:
        http://webcultura.ro/biblioterapia-vindecarea-afectiunilor-prin-lectura/

        • Multumesc pentru articolul recomandat. E interesant si mi-ar placea sa stiu pusa metoda in practica si la noi. Cred si cu mintea si cu sufletul ca lectura poate fi un bun “medicament” pentru suflet.
          Vei spune ca-s carcotasa dar… avem medici / psihologi / etc. care ar putea sa scrie astfel de retete?

          Sunt total de acord ca nu ar trebui sa citim fara… discernamant… desi eu am facut-o si multi altii din generatia mea au facut-o… 🙂 Poate tocmai pentru ca nu prea aveam acces la carti interesante (sau nu ne spuneau nimic cele pe care ni le recomandau si atunci scotoceam prin biblioteca parintilor sau a altora). Mai apoi, informatiile s-au “decantat”.
          De exemplu, nu mi-a placut Blaga (cand eram la scoala)… Dar cand am avut acces la mai multe scrieri ale lui as zice ca m-am indragostit… 🙂 dar mi-a trebuit mult pana sa ma las convinsa sa citesc ceva scris de el, influentata de textele pe care ni le-au recomandat la scoala si care nu mi-au placut…

  6. Mie imi plac scrierile lui Cioran, mai ales datorita limbajului pe care Cioran il foloseste, dar cred ca trebuie sa ai o anumita varsta si o anumita maturitate pentru a-l citi si pentru a discerne. Scrierea lui Cioran e plina de contradictii, acele contradictii prin care trec multi dintre noi, el incearca sa-si faca propria suferinta mai usor de acceptat, o face mai tolerabila, si se da exemplu pe sine insusi prin scrierea sa. Cine foloseste mot-a-mot ceea ce afirma el, risca sa cada intr-o capcana a pesimismului, chiar daca, nu de putine ori, pesimismul lui are un fundament real. In schimb, lipsesc lumina, explozia de fericire si transcendentul in scrierea lui Cioran, el nu si-a depasit propriile temeri si obsesii, nu pare ca si-a gasit fericirea pe acest pamant. Imi place Cioran ca stil si limbaj, dar mi-e mila de ce a ajuns. Mi-as dori sa se mai nasca o data, dar sa vada si lumina de la capatul tunelului. Pentru ca ea exista…

    • Da, buna observatie, asta si incercam sa sugerez aici, ca Cioran trebuie citit numai dupa ce se ajunge la o maturitate a gandirii. De fapt, el nici nu poate fi inteles corect decat daca intri in opera lui cu un bagaj de alte lecturi “tari” inainte.

  7. Si mie imi plac scrierile lui Emil Cioran. De fapt, cred ca v-ati dat seama ca sunt “fan” Cioran si nimic nu am a-i reprosa.
    Eram foarte tanara cand am citit prima data “Pe culmile disperarii” si as zice ca… m-a afectat pozitiv. 🙂

  8. Pingback: VDZ – Viata Pozitiva » Ne tratăm sau ne otrăvim sufletul prin ceea ce citim?

  9. Pentru Diana:

    Problema tinerilor si a adolescentilor este ca ei se simt adeseori neintelesi, datorita schimbarilor prin care trec, si isi gasesc refugiul in carti care coincid cu starile lor de razvratire sau pesimism, stari la care contribuie si mediul social, prin parinti cu probleme, sistem, conjunctura etc. Un tanar pesimist va rezona mai usor cu Cioran decat cu Osho, de ex, pentru ca isi cauta aliati in razvratire, in suferinta de moment si nu accepta sfaturi, chiar daca ele sunt menite sa il ajute sa progreseze, sa evolueze. De aceea, Cioran este daunator unui adolecent sau unui tanar, pentru ca acestia din urma au personalitatea in formare, sunt indivizi instabili, fragili emotional, si orice influenta negativa, pesimista, le poate influenta starile si ii poate impinge la acte necugetate. Ce frumos ar fi fost daca in fiecare carte de-a lui Cioran ar fi existat si o solutie, un indemn clar, fara interpretari, pentru trecerea de la starea de pesimism la cea de optimism, dar, repet, Cioran nu si-a gasit fericirea pe pamant, iar viata lui nu este un exemplu de urmat de catre semeni. A trait singur, inconjurat de carti, perpetuindu-si, dupa cum singur recunoaste, obsesiile. Apoi, nu este o atitudine pozitiva si un exemplu pozitiv sa-ti perpetuezi obsesiile, poti ajunge dezechilibrat psihic. De obsesii trebuie sa scapi, sa gasesti o cale de rezolvare care sa-ti aduca fericirea. Cioran si-a tinut oarecum in frau obsesiile, scriindu-le, pentru ca a avut o minte geniala, o luciditate extraordinara, dar nu toata lumea poate fi capabila de astfel de performante intelectuale si de atata rezistenta la pesimism. Caci asta a facut Cioran, a rezistat o viata propriilor obsesii. Degeaba a citit enorm daca nu s-a bucurat de viata din alte perspective, perspective care sa-si puna mai puternic amprenta asupra caracterului sau.

    • Ai dreptate in ceea ce scrii despre adolescenti. Dar…

      Ar fi absurd sa afirm ca toti adolescentii / tinerii sunt cum am fost si cum au fost si / sau sunt unii dintre cei pe care ii cunosc. Afirm doar ca adultii trebuie sa fie cei care sa calauzeasca pasii adolescentilor / tinerilor si atunci nu vor mai fi influentati de un text sau altul si nu va fi cazul sa se interzica un text sau altul… Si cred ca ar putea fi gresit ca un adolescent sa citeasca “din prima” texte precum cele ale lui Cioran, mai ales daca e un adolescent mai… adolescent decat altii… Dar cum putem face deosebirea?! Pentru ca un lucru e cert: nu stiu cum / pe ce criterii putem impiedica pe cineva sa citeasca ceva. Ma gandesc la mine – si la multi-multi altii care au fost si sunt cum am fost: zi-mi ca n-am voie si poti fi sigur ca… devine obsesie dorinta de a citi textul care-mi este interzis (e tot o trasatura a adolescentilor, nu se poate nega).

      Iata! Vezi?! Cioran este unul care a rezistat obesiilor, zici… Un tanar precum cei amintiti in articol – supradotati intelectual – ar putea intelege (ar trebui sa inteleaga) acest aspect, tocmai pentru (se presupune) ca-i duce mintea mai mult decat pe altii…

      Sa zicem ca interzicem adolescentilor scrierile lui Cioran… N-ar trebui sa interzicem si (sub)cultura emo? Si cum am putea s-o interzicem? (avem o vecina “emo”, si prietenul ei este “emo”). Aceasta (sub)cultura n-a disparut, chiar daca nu se mai discuta despre ea asa de mult… Unde ne vom opri cu interdictiile? Pentru ca va trebui sa interzicem si unele piese muzicale… si cartile cu si despre superstitii… Chiar si… horoscopul… Poate exagerez, dar nu prea mult…

      Poate ca nu reusesc sa vad adevarul din cauza faptului ca verbul “a interzice” are ecouri de trista amintire… Verbul pe care sa-l vehiculam ar trebui sa fie “a educa” (sau “a intelege”), nu “a interzice”. Profesorii n-ar fi indicati sa discute despre scrierile lui Cioran, sa le arate tinerilor ca pesimismul acestuia, cinismul (pe care eu nu-l identific in cazul lui), scepticismul sunt trasaturile unui om si nu trebuie imitate, ci intelese? Intelegem omul prin scrierile sale, nu-l imitam… Parafrazand: Cioran se indoieste de toate si mai apoi se indoieste de indoiala (daca luam in considerare opera sa in ansamblu) – asa il inteleg…
      Daca nu altceva, profesorii ar trebui macar sa-i invete pe tineri cum sa citeasca. E o arta si a sti cum sa citeasca… nu doar ce sa citeasca…

      Nu stiu daca Cioran si-a gasit sau ba fericirea cat a trait dar am dedus ca a ales (oarecum) solitudinea. Cine alege solitudinea nu e, neaparat, un om singur si trist. Poate era fericit… in nefericirea lui sau… fericirea lui era sa fie nefericit… 🙂

  10. Cioran a fost un pesimist incurabil, din pacate nu si l-a tratat ci l-a imprastiat prin toate cartile sale, asa sa fie sigur ca si altii se vor molipsi de el. Un gest extrem de egoist.

  11. Toti avem dreptul la opinii ,Cioran a reusit sa si le publice in lucarile sale.Importat e sa nu credem ca el detinea adevarul absolut….suntem fiinte sociale…suntem diferiti,asta ne face frumosi prin diversitatea noastra.Apopo de citatul “viata nu e nimic : moartea e totul”,…poate se referea la….”moartea e singura certitudine pe acest pamant ,viata e un vis”…acordatii va rog cicumstante atenuante Cioran a studiat foate mult hinduismul…..important in religia lor e sa intrerupa ciclul reincarnarilor ( prin meditatie si credinta ) pentru a se evita suferintele vietii telurice…poate la asta se referea Cioran in “neajunsul de a te fi nascut”…se gandea la suferintele pe care trebuie sa le treaca o fiinta de la nastere pana la moarte….mentionez ca eu sunt un fan al muzicii” DEPRESSIBE SUICIDAL BLACK METAL”..Sunt si un fan Cioran…sunt familist,fericit implinit…dar nu ma simt indemnat sa ma sinucid ascultand muzica mea sau citind pe Cioran sau alti autori putin mai pesimisti….C Victor

  12. Pingback: Despre sinucidere | dannyetlv