“Cu toate că este limpede că psihanaliza este o disciplină a dezvoltării, cred că ea nu are niciunde puncte mai slabe decât în zona conceptelor sale referitoare la dezvoltare. Multe dintre cele mai semnificative concepte de acest fel, de exemplu, cele privind stadiile libidinale, derivă direct din teoriile lui Haeckel. Astfel, în Prelegeri de introducere în psihanaliză (1916-1917), Freud subliniază că atât dezvoltarea Eului, cât și a libidoului trebuie să fie înțelese ca repetări prescurtate ale dezvoltării pe care a parcurs-o întreaga umanitate de la începuturi, prin foarte mari intervale de timp (Freud, 1917); dezvoltarea libidoului este, de asemenea, privită în termenii filogenezei și a formelor variate pe care le-a luat aparatul genital la animale. Într-un studiu de caz publicat aproximativ în aceeași perioadă, el consideră că ideile unei persoane referitoare la scenele de observare a contactului părinților, de seducție în perioada copilăriei și de amenințare cu castrarea sunt, fără îndoilă, patrimoniu moștenit, moștenire filogenetică;și susține că, de asemenea, complexul Oedip se regăsește printre schemele moștenite filogenetic (Freud, 1918)”
John Bowlby, O bază de siguranță
