Psihologii neamului si piticii lui Mihnea Rudoiu

Am citit de curînd pe situl contributors.ro o mizerie de  articol scris de Mihnea Rudoiu intitulat “De ce nu mi-as relaxa piticii pe divanul psihologilor neamului”. Articolul este nu numai prost documentat și argumentat, dar conține și un pleonasm de toată jena pe care nici măcar elevii din clasele primare nu-l mai fac ( “… a-şi aduce aportul în domeniu prin articole ştiinţifice”) plus un dezacord gramatical (“mă-sa şi tac-su la plod“). Nu mai zic de exprimări degradante și jenante de genul “marţafoilor şi pupezelor” (referindu-se la anumite categorii de OAMENI) care nu-i fac cinste nici dumnealui, nici sitului contributors.ro. El cum s-ar simți să fie numit așa? Că nu-mi pare că se deosebește prea tare de cei pe care îi ridiculizează.

Este inadmisibil pentru un scriitor  să facă asemenea greseli de exprimare pe un site cu pretenții (sau cel puțin așa credeam), în condițiile în care “a-și aduce aportul” este unul dintre cele mai des semnalate pleonasme pe toate canalele, și în conditiile în care autorul pretinde unei anume categorii profesionale articole științifice pentru a-i lua în considerare profesionalismul, desi el însuși nu știe nici măcar să scrie corect, că de articole științifice nici nu poate fi vorba, dar are pretenția să-l citim și să-i luăm de bune spusele.

Și ceea ce e mai grav e că nu are circumstanțe atenunate, căci porumbelul nu i-a scăpat în timpul unei discuții încinse în care n-a avut timp să reflecteze la modul cum se exprimă, nici nu e un student care a scris un eseu pe ultima sută de metri și-l predă profesorului neverificat fiindcă nu mai are timp, nu, domnul Rudoiu a avut timp berechet să verifice ce și cum a scris înainte de a plasa articolul pe site. Dacă asemenea scăpări pot fi trecute cu vederea unui blogger oarecare, ele nu pot fi ignorate în cazul unui scriitor, și mai ales nu atunci când îi ridiculizează pe alții. 

Totuși, trebuie să recunosc că Rudoiu a făcut două afirmații cu care sunt de acord: faptul că are pitici (deși mă întreb de ce n-a mers să-i trateze, ci i-a lăsat să se desfășoare liber) și faptul că… a rămas prost: 

“Asta se întâmplă, fireşte, de când am rămas prost văzând câţi psihologi pe metru pătrat a dat ţara în ultimii ani.” (Mihnea Rudoiu)

Să analizez putin aberațiile pe care le susține Mihnea Rudoiu:

•  Dumnealui afirmă că există “mai mulţi specialişti decât persoane ce au nevoie de asistenţa lor”, referindu-se la psihologi, deși nu are habar nici de numărul de specialiști acreditați, nici de cel al celor care au nevoie de asistența lor. Nici nu ar avea cum să știe cine are și cine nu are nevoie de ajutorul psihologilor, din moment ce nu are cunostințele necesare să evalueze această nevoie și nici nu cred că toată populația României i s-a confesat lui Mihnea Rudoiu, ca să știe cum stau lucrurile.

Mai mult, dumnealui nu știe nici care este diferența dintre un absolvent de psihologie și un psiholog. Absolventul de psihologie nu este psiholog. Numai după ce absolventul a îndeplinit toate condițiile impuse pentru a accede la acest titlu va primi acreditarea de la Colegiul Psihologilor. Că există mulți absolvenți de psihologie e adevărat, dar asta nu e o crimă. De altfel, în toate domeniile există inflație de absolventi, chiar și în științele politice, iar de scriitori fără talent nu mai amintesc, inflație ca niciodată. 

Pe urmă, categoriile mentionate de Mihnea Rudoiu (sculeri matrițeri și coafeze) au tot dreptul de a-și umple CV-ul cu ce studii vor, iar daca Mihnea Rudoiu “rămâne prost” din cauza aceasta, e strict problema dumnealui. Eu îi doresc să se deștepte într-un final și să accepte faptul că oamenii au dreptul să facă ce vor, chiar să și studieze și să-și ia diplome cu nemiluita, și nu ar trebui să fie ridiculizați din pricina aceasta.  Are coafeza mea are diplomă de psiholog? Bravo ei! Lucrul acesta nu poate decît să mă bucure, căci înseamnă că în timpul petrecut la coafor am parte de o conversație interesantă. Ceva-ceva tot i-a rămas ei din anii studenției. Și nu, nu este treaba coafezelor sau a sculerilor matrițeri să verifice credibilitatea facultăților (dacă sunt de doi bani sau nu, după cum se exprimă Rudoiu) ci a Ministerului Educației. Iar dacă Ministerul Educației aprobă diplomele emise de o facultate și Rudoiu nu e de acord cu acestea, ar trebui să facă plângere oficială acolo, nu să ia ăn derâdere coafezele și sculerii matrițeri/ 

• În al doilea rând, Mihnea Rudoiu pomenește de o “prăpastie fundamentală între pregătirea unui psiholog pe timpul răposatului şi cea actuală, în special cea din ultimii 15 ani”, el ridicând în slăvi pregătirea psihologilor pe vremea comuniștilor. Însă Rudoiu nu realizează că pe vremea “răposatului” studenții nu aveau acces la literatura de specialitate internațională, ci învățau după manuale acceptate de comuniști. Să mai spun de ce acestea nu asigurau o pregatire adecvată specialiștilor din domeniu? Oare Mihnea Rudoiu nu poate gandi singur diferența dintre bibliografia pusă la dispozitie în ultimii 15 ani psihologilor si cea de pe vremea comuniștilor? A intrat prin librării măcar (dacă nu prin biblioteci) în ultima vreme să vadă câte cărți de psihologie sunt puse la dispoziția tuturor? Existau ele pe vremea răposatului? 

• În al treilea rand, Mihnea Rudoiu face afirmații defăimătoare despre pregatirea unor cunostințe de-ale dumnealui, probabil, fără a avea onestitatea de-și argumenta afirmațiile. Orice prost poate să acuze pe oricine, dar numai un om inteligent poate să argumenteze acuzațiile. El zice: 

“…după ce am cunoscut câţiva psihoterapeuţi, am fost nevoit să mă întreb – se pare că am dezvoltat o tendinţă obsesiv compulsivă de a mă întreba non-stop câte ceva – cât de SERIOASE sunt stagiul şi terapia de dezvoltare personală şi cât de SERIOASĂ e practica făcută inaintea obţinerii atestatului, nu de alta, dar pregătirea lor, aşa cum se înfăţişa ochilor mei amatori...”

De ce ar trebui sa-l cred pe Mihnea Rudoiu că pregătirea acelor oameni lasă de dorit, în condițiile în care nu le spune numele și nu dă detalii despre felul în care se “înfățișa” înaintea ochilor lui AMATORI această pregătire? Și dacă ochii lui sunt amatori, cum el însuși declară, cum de și-a dat seama că pregătirea respectivilor nu era serioasă? Nu am oare dreptul să cred că e amatorism tot ceea ce afirmă el? Nimic documentat, nici argumentat, numai frustrări – un articol superficial, cum bine l-a etichetat un comentator. 

 În continuare, Mihnea Rudoiu afirmă cu tupeu: 

“Trăind într-o lume a aparenţelor, în care contează fiecare detaliu prin care încercăm să convingem că imaginea promovată e autentică…“

DA, domnule Rudoiu, vă dau dreptate,  fiecare detaliu contează, inclusiv faptul că faceți pleonasme pe care nici elevii de gimnaziu nu le mai fac. Bine ați zis să mă uit la detalii!

Iar expresia “marţafoilor şi pupezelor” numai pe maidane o mai auzim azi. Marea mea mirare este cum de v-au aprobat cei de pe contributors.ro un așa articol, că doar nu e maidan virtual. Sau e?! Au o bilă neagră de la mine și m-au pierdut de cititor. 

Rudoiu: “de ce ar crede oricine că, în afara celor cu care se bate pe umăr, ceilalţi NU i-ar râde în nas văzând că a urmat o facultate de doi bani?”

Dar eu întreb un lucru: doctoratele plagiate au provenit de la universitățile de doi bani sau de la cele de stat? 

Și ca sa va parafrazez:  de ce ați crede că ceilalți NU v-ar rade în nas când văd că vă credeți superior unora dar faceti greșeli incompatibile cu statutul de scriitor? Păi, fără supărare, și coafeza mea cu studii de psihologie vorbește mai corect și mai civilizat decât  dumneavoastră. N-am auzit-o zicând marțafoi sau pupăză unei ființe umane și nici că-și aduce aportul. Nu facultatea absolvită contează, ci gradul de cultură și civilizație.